Fibră chimică obţinută dintr-o substanţă macromoleculară (din polimeri) sintetizată din substanţe mic moleculare (monomeri) prin reacţii de polimerizare, policondensare sau poliadiţie. Ţinând cont că, anumite proprietăţi ale fibrei, ca termostabilitatea, rezistenţa la tracţiune, elasticitate, etc. pot fi modificate la dorinţă, aceasta poate fi echivalentă, în majoritatea cazurilor, cu o [[101065|fibră naturală]]. Fibra sintetică se remarcă prin densitate redusă, rezistenţă mecanică ridicată, rezistenţă la uzură, elasticitate, capacitate de păstrare a formei, rezistenţă la efectele atmosferice (intemperii), ceea ce face ca produsele realizate din fibre sintetice să fie uşor de întreţinut. Este utilizată la fabricarea ţesăturilor şi tricoturilor destinate lenjeriei de corp, rochiilor pentru femei, costumelor bărbăteşti, precum şi în scopuri tehnice. Produsă la mijlocul anilor 30 şi folosită iniţial la fabricarea textilelor şi îmbrăcămintei, utilizarea în domenii tehnice se află în curs de dezvoltare. Cele mai importante tipuri de fibre sintetice sunt: poliamida, poliesterul, poliolefinele, pliacrilonitrilul, clorura de polivinil, alcoolul polivinilic, polivinildenul, polifluoretilena şi poliuretanul.
Projekty byly realizovány za finanční podpory Evropské unie. Za obsah publikací (sdělení) odpovídá výlučně
autor. Publikace (sdělení) nereprezentují názory Evropské komise a Evropská komise neodpovídá za použití
informací, jež jsou jejich obsahem.