Stil de îmbrăcăminte purtat între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care exprima echilibrul ideal între diferitele părţi ale corpului. Ţesăturile utilizate erau brocarturi scumpe şi frumoase, pluşuri şi mătase. În comparaţie cu excesele modei gotice, stilul rochiei era natural, având în vedere că se debarasase de tot ce era la modă înainte. Îmbrăcămintea pentru femei avea o linie care accentua forma naturală a corpului, subliniind într-un mod subtil talia, fusta cădea în pliuri late, bogate, iar corsajul strâns pe corp era prevăzut cu un decolteu pătrat sau rotund. Îmbrăcămintea era formată dintr-un corsaj şi o fustă lungă. Mâneca simplă şi fixă la început, a fost croită mai târziu pentru a asigura un confort mai mare şi a conferi mai multă eleganţă. Peste aceste haine se purta o alta, fără mâneci, a cărei parte din faţă era descheiată ca o mantie. Batista şi evantaiul erau accesorii importante, iar lanţurile din aur şi cele grele erau de asemenea foarte răspândite. Îmbrăcămintea bărbaţilor era formată dintr-un mantou scurt cu revere din piele şi mâneci cu şliţ (despicate), cu lungimea până la genunchi (sau mai scurt), dezvăluind un pantalon extravagant, strâmt pe gambele picioarelor. O altă îmbrăcăminte populară în perioada Renaşterii era un mantou fără mâneci(cu mâneci cusute pe interior) şi un guler lat, cu lungimea până la tocul pantofului; acest tip de îmbrăcăminte a supravieţuit ca îmbrăcăminte de ceremonie pentru ocaziile oficiale din universităţi.
Projekty byly realizovány za finanční podpory Evropské unie. Za obsah publikací (sdělení) odpovídá výlučně
autor. Publikace (sdělení) nereprezentují názory Evropské komise a Evropská komise neodpovídá za použití
informací, jež jsou jejich obsahem.