Secreţiile proteinice, debitate sub formă de şuviţe din două glande aflate în corpul larvelor fluturilor de mătase, care, în contact cu aerul se solidifică transformându-se într-un bifilament (două filamente lipite între ele), cunoscut sub denumirea de borangic. Există deosebiri între mătasea naturală produsă de viermii de mătase domestici (de cultură, care se hrănesc cu frunze de dud) şi cea produsă de viermii de mătase sălbatici, care se hrănesc cu frunze de stejar, numită [[101400|mătase tusah ]], sau de la viermii de mătase chinezi. Viermele debitează bifilamentul printr-un orificiu aflat sub buza inferioră şi prin mişcări ordonate ale capului îl depune în jurul său formând o gogoaşă în care se închide, transformîndu-se în crisalidă. Filamentul de la suprafaţa gogoaşei este depus încâlcit, nu poate fi extras (devidat) ca filament continuu, fiind transformat în fire pieptănate prin tehnologii specifice fibrelor scurte; [[101275|deşeurile de fire din mătase]], deşeurile de filamente de pe gogoşi şi deşeurile secundare de mătase sunt folosite la realizarea [[100124|firului buret]]. Mijlocul gogoşii conţine o fibră valoroasă sub formă de filament continuu, care poate fi extras şi este denumit [[100344|borangic sau mătase crudă]]. Lungimea sa variază între 900 şi 1000 m şi chiar mai mult. Mătasea crudă conţine până la 76 % fibroină, substanţa proteică din care se compun filamentele propriu-zise de mătase şi până la 22 % substanţă proteică amorfă, denumită sericină, asemănătoare unui clei, care îmbracă cele două filamente de fibroină formând un tot unitar; restul reprezintă grăsimi, ceară şi săruri minerale. Fibra de mătase naturală face parte din fibrele naturale cele mai nobile, rezistente şi mai fine; are un luciu pronunţat şi este foarte elastică. Ţara de origine a mătăsii naturale este China, unde era cunoscută cu 5000 de ani în urmă. Acum aproximativ 2000 de ani s-a răspândit în Coreea, Japonia şi în India. În perioada actuală, principalii producători de mătase naturală sunt Japonia, China, statele fostei Uniuni Sovietice, Italia, Spania şi India. O dată cu dezvoltarea fibrelor sintetice, mătasea naturală a început să fie înlocuită de aceste fibre. Mătasea naturală, sub formă de ţesături, este folosită la confecţionarea rochiilor pentru femei, a cămăşilor şi cravatelor pentru bărbaţi, a aţei de cusut pentru paraşute, etc.
Projekty byly realizovány za finanční podpory Evropské unie. Za obsah publikací (sdělení) odpovídá výlučně
autor. Publikace (sdělení) nereprezentují názory Evropské komise a Evropská komise neodpovídá za použití
informací, jež jsou jejich obsahem.